Bună ziua,

Emil Boc: Împreună cu Secretarul de stat Oana Badea o să vă prezentăm câteva dintre obiectivele pe care le am în vedere, pentru implementare în domeniul educaţiei, în perioada următoare.

Unu: pregătirea cadrului de desfăşurare a examenului de bacalaureat şi a evaluării din clasa a VIII-a a elevilor. Cu privire la examenul de bacalaureat, termenul de 31 octombrie pentru postarea pe site a modelelor de subiecte pentru examenul de bacalaureat, astfel încăt elevii să ştie la ce să se aştepte la examenul de sfârşitul acestui an, un examen, aşa cum am spus, simplificat, în raport cu anii trecuţi, în sensul că, în luna iunie-iulie, vor avea doar trei probe, iar până atunci, pe parcursul anului, vor avea cele trei modalităţi de evaluare a competenţelor digitale, de comunicare în limba română şi de limbă străină. În acest moment, fac evaluarea tuturor acestor modalităţi în vederea stabilirii datelor optime pentru realizarea acestor evaluări. Până la examenul de bacalaureat, elevii vor susţine o probă de compenţă digitală ce se va finaliza cu un certificate, care va stabili ce nivel de competenţă are elevul în utlizarea calculatorului. Voi avea grijă ca aceste evaluări să nu fie supraîncărcate, ci să fie în concordanţă cu nevoile reale ale elevului. La fel şi cele care vizează limbile străine, solicitând de asemenea ambasadelor pentru a vedea care certificate de limbi străine pot fi deja recunoscute, în măsura în care elevii le-au susţinut pe parcursul anului. Dacă au un certificat de competenţă lingvistică recunoscut la nivel internaţional nu mai trebuie să susţină proba respectivă. Fac precizarea că cele 3 probe de competenţă digitală, comunicare şi limbă străină nu se finalizează cu o notă aparte. Copii trebuie să aibă asemenea certificate emise, calificativul va fi în funcţie de competenţele fiecăruia. În privinţa examenului din clasa a VIII a, evaluarea de la sfârşitul clasei a VIII-a, am stabilit termenul de 30 noiembrie pentru postarea pe site a modelelor de subiecte care vor sta la baza evaluării. Altfel spus, elevii vor trebui să ştie încă de sfârşitul lunii noiembrie la ce se vor putea aştepta după noul model de evaluare, astfel încât să nu fie nici un fel de problemă. Aceasta este o preocupare legată de evoluţia lucrurilor curente.

Al doilea obiectiv major pe care îl am în vedere este cel legat de pregătirea cadrului de intrare în vigoare a noii Legi a Educaţiei Naţionale. Acest lucru trebuie să înceapă de acum, pentru că după intrarea în vigoare, timpul trece foarte repede, iar fără luarea măsurilor necesare riscăm să nu putem pune în aplicare legea. În acest sens, principalele decizii pe care le-am luat se referă la centrarea programei de învăţământ, a curriculei, pe competenţe şi nu pe informaţii. Altfel spus, va trebui să elaborăm noi manuale, noi programe şcolare care să pună accent pe formarea de competenţe la elevi şi nu pe informaţii, aşa cum este în momentul de faţă. Avem manuale supraîncărcate! Avem manuale care sunt făcute de multe ori ca pentru universitate. Am văzut manualele de istorie şi geografie ale elevilor din ciclul gimnazial şi vreau să vă spun că sunt apropiate de cursurile pe care le-am studiat la universitate, pentru că, din nefericire, aceste manuale urmăresc doar oferirea, în principal, de informaţii şi mai puţin formarea de competenţe. Acum avem Internetul, avem o eră în care putem să culegem într-o secundă, de oriunde dorim, informaţiile necesare. Ceea ce trebuie să-i învăţăm pe elevi este să dobândească acele abilităţi, acele competenţe pe care le învaţă şi le dobândesc şi ceilalţi copii din Uniunea Europeană. De aceea, programele de învăţământ, manualele şcolare trebuie să fie centrate pe cele opt competenţe cheie din Uniunea Europeană: comunicarea în limba română, comunicarea în limbi străine, comunicarea şi folosirea competenţelor digitale, adică informatica şi calculatorul, competenţe în matematică şi competenţe fundamentale în ştiinţă şi tehnologii, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat, sensibilitate şi expresie culturală şi competenţa de a învăţa să înveţi, pe care o consider poate cea mai importantă pe care trebuie să o ofere şcoala copilului. De ce? Deoarece ceea ce facem acum presupune evaluarea preponderent pe baza informaţiilor reproduse şi mai puţin pe baza competenţelor şi abilităţilor de a putea utiliza diversele informaţii dobândite. Nu vom exclude informaţiile din manualele şcolare, dar aceste informaţii trebuie să se lege între ele şi să ofere copilului capacitatea de a avea competenţe în anumite domenii. Evaluările pe care le avem astăzi urmăresc două lucruri: să verifice cât mai multe informaţii din bagajul acumulat de elev şi să realizeze ierarhii între elevi. Aici cred că trebuie schimbată fundamental concepţia. Trebuie, în primul rând, să punem accent pe competenţe, utilizând informaţiile într-o manieră integrată şi, în acelaşi timp, în evaluare să nu avem în vedere doar realizarea unei ierarhii în învăţământ, ci prin modalităţile periodice de evaluare a elevului şi prin comunicarea, în permanenţă, cu părintele şi cu şcoala, să formăm elevii şi să-i pregătim pentru viaţă. De aceea, evaluarea va incepe chiar de la sfârşitul grupei pregătitoare, când educatorul va face un raport cu privire la fiecare copil care merge în clasa I, cu privire la abilităţile cognitive, emoţionale, lucruri în care excelează, lucruri în care nu excelează şi, din clasa I până la sfârşitul liceului, vom putea evalua periodic modul în care copilul a evoluat din perspectiva formării acestor competenţe. Pentru asta, vom trece la procedura de elaborare a noilor manuale şi, în acelaşi timp, la pregătirea cadrului metodologic pentru a lăsa la nivel local posibilitatea de a decide, în proporţie de 20%, ce discipline se studiază în învăţământul preuniversitar din România. Adică, avem o componentă naţională, 60% obligatoriu din curriculum, 20% materii opţionale şi 20% la nivelul şcolii. Comunitatea locală, profesorii, părinţii, în funcţie de particularităţile zonei, vor decide că acolo copiii vor învăţa, de pildă, mai multă informatică, pentru că există piaţa forţei de muncă. Tot în cadrul acesta, programa şcolară, curriculumul naţional va acoperi 75% din ceea ce învaţă elevul, restul de 25% este lăsat la dispoziţia profesorului pentru a-şi adapta programa de învăţare a elevului în funcţie de particularităţile acestuia. Ce înseamnă asta? Cu elevii foarte buni se stabileşte un ritm mai alert, cu cei mai slabi se stabileşte un program remedial şi adaptat în funcţie de nevoile lor. Pe această cale, putem să evaluăm şi profesorul din perspectiva evoluţiei elevului de la un an la altul, dar putem să observăm şi elevul în evoluţia lui şi vom şti unde sunt punctele tari şi punctele slabe. Asta, repet, se va face printr-un cadru metodologic pe care îl pregătim de azi înainte. Nu în ultimul rând, va fi foarte important să se înţeleagă faptul, şi aici lucrăm la alt cadru metodologic, ca în cadrul celor 30 de ore din învăţământul secundar pe care le au la clasă elevii, să introducem şi ore pentru pregătirea temelor. Este inadmisibil să încărcăm programul copiilor cu manuale supraîncărcate, să-i obligăm să repete mecanicist informaţiile primite, să-i trimitem acasă să stea 3, 4 ore să-şi facă temele şi să înveţe mecanic nişte lucruri, rămânând fără nici un pic de timp pentru familie sau pentru ei. Rezultatul: am ajuns în evaluările internţionale sub standardele medii din Uniunea Europeană. Prin urmare, vom stabili ca în cele 30 de ore să fie alocat şi timp pentru pregătirea temelor de acasă, iar prin continuarea programului „Şcoală după şcoală", copilul să poată ajunge acasă cu temele făcute şi odată ce şi părintele ajunge de la serviciu să poată avea timp, fie pentru activităţi extraşcolare, fie pentru timp personal, fie pentru timp cu familia. Aceste lucruri trebuie să fie implementate. Spun asta pentru că programul „Şcoală după şcoală" este foarte important şi vom face o analiză la nivelul tuturor unităţilor şcolare din România pentru a vedea cum putem pune cât mai rapid în practică acest program. Acesta presupune ca în orele cât elevul stă la şcoală şa aibă acces la orele de curs, să aibă acces la pregătirea temelor, la servirea mesei, la activităţi recreative, iar când pleacă, să fie aproape cu temele făcute. Avem două avantaje majore, copilul nu iese în stradă, în găşti de cartier etc., fiind prins într-un proces educaţional, iar părintele ştie că în intervalul celor 8 ore cât este la serviciu, copilul e supravegheat şi desfăşoară activităţi educative.. Când şi părintele şi copilul termină activităţile, pot fi împreună şi pot desfăşura alte activităţi pe care le cred de cuviinţă. Asta înseamnă că vom face o evaluare rapidă, începând de mâine, pentru pregătirea cadrelor normative în vederea implementării acestui program „Şcoală după şcoală".

În al treilea rând, vorbim de punerea în practică a cadrului metodologic pentru implementarea bibliotecii virtuale. Ce înseamnă biblioteca virtuală? Pe internet, elevii şi profesorii vor avea acces gratuit la cele mai bune lecţii predate de profesori, pe baza unui program naţional de selecţie şi, în acelaşi timp, de a avea acces la toate conţinuturile de învăţare pe care le au la şcoală. Adică, poţi să accesezi prin calculator o platformă de e-learning şi să ai acces la aceste lucruri. Care sunt avantajele? În primul rând, orice elev din România poate face o comparaţie cum se predă la el lecţia de istorie la şcoală comparativ cu cea mai bună lecţie predată de un profesor din România. Poate să înveţe şi mai bine, va creşte competiţia între profesori pentru a face cele mai bune lecţii, pentru a ajuta copii să dobândească acele competenţe despre care am vorbit şi, prin aceasta, putem introduce şi elemente de diferenţiere în salarizarea profesorilor, în funcţie de competenţe. Apoi, toate conţinuturile educative ale orelor de curs vor fi postate pe un site al Ministerului Educaţiei Naţionale, gratuit, astfel încât să fie mult mai uşor procesul de învăţare, să existe alternativa la lecţia respectivă pentru disciplinile de predare. Voi pregăti cadrul normativ pentru emiterea normelor metodologice, astfel încât biblioteca virtuală să poată fi aplicată. Concomitent cu aceste lucruri vreau să demarez imediat un amplu proces de instruire a profesorilor. Pentru că toate aceste idei pot rămâne simple idei nobile dacă ele nu vor fi implementate de către profesori. Am discutat deja cu foarte mulţi profesori şi este aşteptat acest nou suflu sau această nouă opţiune în învăţământ, de a muta demersurile pe informaţii spre centrarea pe competenţe. Am discutat deja la nivelul ministerului, cu structurile abilitate, pentru a realiza procesul de instruire a profesorilor în vederea noilor evaluări, a noilor competenţe şi pregătirea noilor manuale.

În al patrulea rând, voi pregăti cadrul metodologic pentru instituirea contului educaţional. Este un lucru la care ţin foarte mult din perspectiva introducerii în România a cultului pentru Educaţie. Dincolo de avantajul material că de la vârsta de 14 ani, orice copil din ţara asta va avea la dispoziţie o sumă de bani pentru a-şi desăvârşi educaţia, pentru a-şi cumpăra rechizite şcolare, calculator, pentru a-şi plăti mai târziu taxele şcolare dacă va opta pentru universitate cu taxă,. cred că e bine ca fiecare părinte să conştientizeze cât de importantă este educaţia pentru copilul lui, iar noi să conştientizăm cât de importantă este educaţia pentru societate, pentru naţiune ca ansamblu, dacă de la naştere ştim că statul va pune într-un cont separat echivalentul în lei a 500 de Euro. Banii aceştia nu îi va utiliza nimeni. Ei vor sta la Trezoreria statului, la Ministerul Finanţelor, unde va fi deschis contul pe numele copilului. Până acesta va împlini vârsta de 14 ani, nimeni nu se va putea atinge de aceşti bani. Părintele poate contribui la acest cont cu deductibilităţile de 2% sau cu alte sume de bani, dacă el doreşte, pentru a pregăti viitorul educaţional al copilului său. Şi cred că, şi cu această modalitate, introducem o nouă perspectivă în evoluţia educaţiei din România conştientizând faptul că educaţia este permanentă. Pe de altă parte, v-o spun direct şi clar, nu există altă investiţie care să aibă un risc mai mic de faliment decât educaţia. Sau altfel spus, cu siguranţă investiţia în educaţie este singura investiţie lipsită de orice faliment sau de orice risc al falimentului. Orice ban investit în educaţie nu va duce niciodată la faliment. Acest lucru este foarte cert şi clar.

În al cincilea rând, descentralizarea. Pregătirea normelor metodologice şi a cadrului Hotărârilor de Guvern pentru alegerea, de către noile Consilii de administraţie, a directorilor de şcoli. Cred că aici se va produce o mutare substanţială în gestionarea şcolilor din România. Astăzi avem un sistem hipercentralizat. Se ajungea chiar până acolo încât ministrul educaţiei să semneze ordinul de numire a unui director de şcoală. E inacceptabil. Directorii de şcoli trebuie să fie expresia voinţei comunităţii locale pentru că ei cunosc cel mai bine şi oamenii de acolo şi problemele cu care se confruntă. Noile Consilii de administraţie ale şcolilor vor pregăti cadrul metodologic, vor fi formate astfel: o treime - cadrele didactice, o treime - părinţi şi o treime - reprezentanţi ai comunităţilor locale. Ei vor organiza concursuri pentru director şi acel director, am spus foarte clar şi sper să se respecte, nu trebuie să fie membru al unui partid politic. Scrie în Legea Educaţiei Naţionale şi cu aceasta scoatem definitiv politicul din aria de influenţă a şcolii. Pentru asta, repet, vom emite actele normative necesare.

În al şaselea rând, finanţarea de bază, pregătirea cadrului normativ pentru finanţarea de bază per elev, respectiv preşcolar, în tot ce înseamnă activităţi educaţionale. Mutaţia de bază pe care o facem prin Legea Educaţiei Naţionale este că de la grădiniţă până la sfârşitul ciclului preuniversitar, finanţarea urmează elevul. În lege este scris, în mod expres, că de la intrarea în grădiniţă până la sfârşitul învăţământului obligatoriu, indiferent unde merge elevul, finanţarea merge o dată cu el. Ce înseamnă finanţarea per preşcolar, indiferent de furnizorul de educaţie? Înseamnă că vom încuraja construcţia de grădiniţe private. Avem un număr insuficient de grădiniţe în România. O recunoaştem, asta este realitatea. Prin faptul că finanţarea preşcolarului va merge unde merge el, indiferent că este învăţământ privat sau public, se va încuraja construirea de grădiniţe private. Părintele are posibilitatea să-şi trimită copilul acolo unde găseşte cele mai bune servicii educaţionale. Vreau să fiu foarte clar: vorbesc de finanţarea de bază, nu vorbesc de finanţarea întregului proces educaţional care vizează grădiniţa sau şcoala (unele grădiniţe pot să ofere facilităţi suplimentare, dar asta înseamnă să plăteşti, probabil, suplimentar). Vorbesc de acea finanţare de bază care cuprinde lucrurile şi elementele de bază pentru funcţionarea unei grădiniţe sau a unei şcoli şi care se partajează pe fiecare preşcolar sau fiecare elev. Prin asta introducem şi competiţia, dar şi calitatea serviciilor educaţionale oferind părintelui posibilitatea de a opta pentru o grădiniţă publică sau privată şi, când mă refer la cele private, evident că avem în vedere cele acreditate de către Ministerul Educaţiei Naţionale, nu vorbim de orice entitate şcolară pe care am putea s-o avem în România, ci doar cele strict legate de finalizarea procesului de acreditare.

În privinţa învăţământului universitar, pregătirea cadrului metodologic pentru diferenţierea şi ierarhizarea universităţilor. Consider că este o prioritate majoră această diferenţiere şi ierarhizare a universităţilor. Prin aceasta vom şti, de la început, unde se poziţionează fiecare universitate din România, ce oferă  - nivel licenţă, nivel licenţă şi masterat, nivel licenţă-masterat-doctorat -, care este poziţionarea ei în ierarhia mediului universitar din România şi pe această cale, şi cei care optează pentru mediul universitar să ştie din start care este nivelul de recunoaştere a diplomei şi importanţei ei pe piaţa muncii. Cred că eliminăm astfel din start abuzurile care au fost în trecut, legate de apariţia unor universităţi-fantomă care au generat mai mult diplome decât competenţe în mediul universitar şi pregătirea cadrului normativ pentru sancţionarea abuzului de autonomie universitară, ceea ce presupune de la suspendarea rectorului până la desfiinţarea universităţii. Autonomia universitară este garantată de Constituţie, dar ea nu este nelimitată. Utilizarea abuzivă a ei trebuie sancţionată pentru că, altfel, vom avea în continuare situaţii de genul celor apărute la Universitatea Spiru Haret. Acestea sunt lucrurile de bază pe care le am în vedere, dincolo de gestionarea curentă a treburilor ministerului (programele europene, programele curente de investiţii, finalizarea lucrărilor la şcolile care sunt în lucru). Acest lucru poate să-l facă şi ministerul, fără mine. Vreau cât voi rămâne aici să facem paşii decisivi pentru schimbarea de fond a învăţământului românesc şi care să reprezinte, practic, punerea lui în acord cu ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană. Vă mulţumesc şi aştept întrebările dumneavoastră cu menţiunea că vă voi răspunde acolo unde am deja informaţiile pe care le-am strâns n aceste ore decând sunt ministru interimar al Educaţiei.

Reporter: Câte ore pe zi veţi aloca Ministerului Educaţiei?
Emil Boc: Câte vor fi necesare. Nu pornesc de la o viziune mecanicistă. Poate va fi nevoie să stau trei, şase, douăsprezece... Voi sta aici cât va fi nevoie şi, evident, voi complini cu celelalte activităţi majore pe care le am de desfăşurat.

Reporter: Când vor avea elevii noi manuale şcolare?
Emil Boc: Începând cu anul şcolar următor.
Reporter: De ce buget va fi nevoie? Vor exista banii necesari?
Emil Boc: Aceste lucruri sunt în evaluare, în acest moment, dar acest lucru trebuie făcut. Bineînţeles că vor exista bani. Uitaţi-vă în Legea Educaţiei Naţionale: 6 + 1 din PIB pentru educaţie.
Reporter: Referitor la protestele profesorilor: ei sunt nemulţumiţi de grila de salarizare, sunt nemulţumiţi că vor pierde o mulţime de sporuri.. Ce le spuneţi?
Emil Boc: Două lucruri foarte clare în privinţa drepturilor salariale. În primul rând, vreau să-i asigur pe toţi profesorii din România că, prin intrarea în vigoare a Legii Salarizării Unitare a personalului bugetar, nici un profesor nu va pierde în raport cu salariul pe care-l are astăzi. Asta înseamnă că banii pe care-i primeşte acum îi va primi şi după intrarea în vigoare a noii Legi a Salarizării Unitare şi nu vom avea de-a face cu o diminuare a salariilor aşa cum, în mod eronat, a fost acreditată ideea în rândul opiniei publice. Nici după 1 ianuarie 2010, nici înainte de 1 ianuarie nu vor scădea salariile profesorilor în plată. Vreau, de asemenea, să subliniez că pe parcursul implementării Legii Salarizării Unitare, adică până în 2015, vom avea o creştere medie în sistemul bugetar de 56%. În sistemul preuniversitar, creşterea este de 78%, dacă nu greşesc, adică una cu mult peste media din sistemul bugetar şi se încurajează, prin noua lege, intrările în sistem - profesorii debutanţi, învăţătorii debutanţi -, care vor avea o creştere şi mai accelerată, chiar de 120%, 130%, 140%, pentru a face atractivă această profesie nobilă pentru cei care finalizează studiile universitare sau studiile necesare pentru a putea preda în sistemul educaţional. Al doilea lucru pe care vreau să îl spun este că niciodată nu voi înceta dialogul cu partenerii sociali, atât cu cei din educaţie, cât şi cu ceilalţi din celelalte domenii ale vieţii publice din România, iar dialogul este singura soluţie şi modalitate prin care putem rezolva problemele. Confruntarea este doar o modalitate de a amâna şi de a împiedica luarea unor decizii. De aceea, eu cred că dialogul este şi trebuie să rămână singura modalitate prin care putem găsi soluţii, evident, în limita rezervelor bugetare pe care le avem şi pe care le vom pune analiza împreună pentru a găsi cele mai bune formule posibile din punct de vedere financiar.

Reporter: Se va număra domnul Mircea Miclea printre consilierii dumneavoastră?
Emil Boc: Domnul Mircea Miclea este profesor universitar la Universitatea din Cluj. M-am consultat de multe ori cu dânsul, mă voi consulta şi în viitor, pentru că este unul dintre aceia care, cred eu, prin aportul pe care l-a avut la Pactul Naţional pentru Educaţie şi la pregătirea Strategiei Educaţia pentru societatea cunoaşterii, a contribuit decisiv la schimbarea viziunii despre educaţie în România. Nu va fi însă un consilier oficial al ministrului educaţiei, în sensul instituţional al cuvântului.

Reporter: Pentru partea de cercetare ce priorităţi există?
Emil Boc: Pentru cercetare, vreau să încerc împreună cu colegii să putem găsi soluţiile financiare pentru a ne putea onora promisiunea pe care am făcut-o la elaborarea Bugetului că, pe parcursul acestui an, vom suplimenta resursele financiare pentru cercetare. A fost un angajament al Guvernului la adoptarea Bugetului. Din nefericire, încă nu s-a realizat, o spun direct. Cred că, până la sfârşitul anului, vom putea din ceea ce avem să dăm un nou impuls, în termen simbolic, activităţii de cercetare care este, în continuare, subfinanţată în raport cu ceea ce este necesar în România.
Reporter: Pe cine veţi numi responsabil?
Emil Boc: Repet: ministerul este solid, are oameni competenţi, Politicienii nu trebuie să încurce funcţionarea unor ministere şi consider că ceea ce există în momentul de faţă poate să ne asigure funcţionarea normală a instituţiei. Evident că vom avea colegi cu care vom lucra la strategii, Oana Badea fiind unul dintre cei cu care voi lucra în continuare pentru pregătirea strategiilor necesare atât în domeniul educaţiei, cât şi în domeniul cercetării.

Reporter: Cum se va face diferenţierea universităţilor? Unele vor avea doar licenţă, altele doar masterat şi altele doctorat?
Emil Boc: Avem următoarele niveluri: 1 - licenţă, 2 - licenţă şi doctorat şi 3 - licenţă-masterat-doctorat.
Reporter: Cum se va face exact această departajare? De exemplu, toate universităţile acreditate din România au la ora actuală nivelul masterat.
Emil Boc: Pe baza evaluărilor şi a criteriilor standard pe care le vor emite autorităţile educaţionale abilitate. Va fi un set de criterii minimale pentru fiecare nivel de competenţă menţionat.
Reporter: Evaluarea va fi făcută de ARACIS?
Emil Boc: Evaluarea se va face a;a cum prevede Legea Educaţiei Naţionale în momentul de faţă.
Reporter: Pe baza acestor evaluări, unele universităţi vor pierde dreptul de a organiza studii de master.
Emil Boc: Pentru viitor, în cazul în care nu vor putea respecta standardele. Orice lege se aplică numai pentru viitor şi stabileşte că din acel moment orice admitere trebuie făcută conform noului cadru legislativ reglementat în urma evaluării.
Reporter: V-aţi gândit să schimbaţi inspectorii şcolari generali din ţară?

Emil Boc: N-am avut o discuţie pe marginea acestui subiect. O să mă consult cu colegii mei să văd ce performanţe există.
Reporter: Noii secretari de stat?
Emil Boc: Va mai fi un secretar de stat, pentru că dacă a avut loc plecarea PSD-ului de la guvernare, nu consider că trebuie să fie o oportunitate în plus pentru a menţine schema încărcată a secretarilor de stat. Dimpotrivă! Plecare PSD-ului de la guvernare este o ocazie de a restructura aparatul secretarilor de stat, de a restructura numărul secretarilor de stat şi sunt convins că se vor face economii bugetare substanţiale prin diminuarea numărului de secretari de stat şi a aparatului aferent. La Ministerul Educaţiei vor fi doar doi secretari de stat în loc de 4 câţi au fost până acum.

Reporter: Vă gândiţi la vreo măsură specială în cazul profesorilor care dau mediatţii? Am auzit nişte propuneri cum că această activitate ar fi mai mult sau mai puţin legală...
Emil Boc: Nu am în vedere nici o decizie în acest sens, în acest moment.

Reporter: Pentru învăţământul din mediul rural şi pentru învăţământul special ce priorităţi aveţi?
Emil Boc: Pentru învăţământul din mediul rural sunt direct interesat de a pune în aplicare principiul egalităţii de şanse. Eu provin dintr-un învăţământ care a avut ca punct de pornire mediul rural. Am făcut opt clase în mediul rural şi ştiu şi avantajele şi dezavantajele pe care le are un asemenea învăţământ. Cel mai important lucru este asigurarea egalităţii de şanse a copiilor indiferent unde se nasc, la ţară sau la oraş. Din nefericire există încă discrepanţe majore între cei care învaţă în mediul rural şi cei care învaţă în mediul urban. Voi căuta să contribui la egalitatea de şanse a copilului, pentru că acest lucru este fundamental şi ţine de esenţa democraţiei - să asiguri egalitate de şanse prin măsuri specifice şi prin unele corelări şi finanţări per elev pe care legea le va pune în aplicare. În cadrul criteriilor de finanţare per elev, se va avea în vedere spaţiul rural şi particularităţile acestuia, inclusiv situaţia unităţilor şcolare de acolo, a distanţelor şi a cadrelor didactice. Egalitatea de şanse înseamnă şi să oferi copiilor cu nevoi speciale condiţii suplimentare pentru ca ei să beneficieze de valenţele actului educaţional. Asta înseamnă, în cadrul finanţării per elev, introducerea unei finanţări suplimentare în cazul învăţământului special.

Reporter: Puteţi să ne spuneţi cum veţi proceda în cazul Universităţii Spiu Haret?
Emil Boc: Potrivit legii. Nimic din ceea ce voi face nu va fi în afara legii şi vă voi comunica deciziile mele viitoare.

Reporter: Şantierele din şcoli...?
Emil Boc: Am în acest moment, în evaluare, toate şantierele care sunt în lucru şi voi încerca, împreună cu colegii mei, să asigurăm finanţarea acelor lucrări care se află în fază finală, adică mai este de făcut acoperişul, mai sunt de pus geamurile şi în ordinea aceasta de priorităţi vom finanţa atât cât este posibil în limita resurselor financiare. Vă mulţumesc şi vă doresc o zi bună.

BIROUL DE PRESĂ