DREPT LA REPLICA

Urmare a publicarii în cotidianul „Evenimentul Zilei” de sâmbata, 2 noiembrie 2002, a unui interviu cu fostul ministru al educatiei nationale, domnul Andrei Marga, în care acesta face o radiografie subiectiva a starii actuale a învatamântului românesc, Ministerul Educatiei si Cercetarii face urmatoarele precizari:
Domnul Andrei Marga, rectorul UBB, s-a decis sa-si înalte singur piedestalul pe care contemporanii sai i-l refuza sistematic, nerecunoscatori ca au avut norocul sa aiba un asa ministru al educatiei nationale. Si daca din bronz n-a fost sa fie, si-l înalta prin si din pagini de ziar, adica un mod ceva mai subtil de manifestare a grandomaniei. Ros de ranchiuna, incapabil sa-si recunoasca o singura greseala de-a lungul mandatului sau, dar dispus sa se rafuiasca oricând, domnul Marga adopta tactica strabuna de otravire a fântânilor în detrimentul confruntarii deschise de idei. Dovada în acest sens, e neparticiparea, probabil dintr-un complex de superioritate, la recenta sesiune de toamna a Consiliului National al Rectorilor, din care si domnia sa face parte.
Pentru ca o presoana care nu-si recunoaste greselile nu poate sa învete din ele si prin urmare, are mari sanse sa le repete, domnul Marga asta si face. Pendulând între diverse momente din trecutul sau ministerial, sarind de ici colo ca o masina a timpului dereglata, acrediteaza teza ca domnia sa a facut totul, în vreme ce ceilalti nu fac decât sa continue ce-a început sau si mai grav, sa darâme.
Un fenomen pe care l-ar întelege un elev de nivel mediu ridica foarte multe dificultati domnului fost ministru. Suntem convinsi ca cineva care nu doreste sau nu poate sa înteleaga va ramâne la propria parere. Totusi, repetam faptul ca programul Joint Masters, despre care vorbeste domnul Andrei Marga, este un program-pilot gestionat în anul academic 2002-2003 de Asociatia Europeana a Universitatilor (EUA). Obiectivul sau este identificarea bunelor practici existente la nivel european în vederea stabilirii de modele capabile sa sustina si sa dezvolte programe comune de master în Europa. Acest program-pilot s-a constituit într-o competitie adresata tuturor structurilor de tip joint masters dezvoltate la nivel european în ultimii ani, iar Ministerul Educatiei si Cercetarii nu a limitat accesul universitatilor românesti la programul Joint Masters.

Cu alte cuvinte, afirmatia domnului Andrei Marga, potrivit careia cadrul legislativ actual obstructioneaza participarea institutiilor de învatamânt superior românesti la programele europene, precum si dezvoltarea de parteneriate interuniversitare, este neadevarata si tendentioasa.
Referitor la activitatea MEC, raportul Comisiei Europene releva faptul ca în domeniul educatiei si formarii profesionale au fost finalizate cu succes o serie de etape:
- participarea României la programele comunitare în domeniul educatiei si formarii profesionale „Socrates II” si „Leonardo da Vinci II”;
- implementarea Directivei Consiliului privind educatia copiilor lucratorilor migranti;
- masuri de promovare a insertiei sociale: sprijinirea copiilor care provin din familii cu venituri reduse, constituirea sistemului de centre comunale pentru a sprijini educatia copiilor ce provin din zonele rurale, masuri de integrare a copiilor cu nevoi speciale;
- adoptarea Strategiei pentru Formarea Continua a cadrelor Didactice si a managerilor scolari;
- recunoasterea comitetelor locale de parteneriat social în VET (învatamântul profesional si tehnic);
- adoptarea Hotarârii Guvernului privind certificarea calificarilor;
- adoptarea legislatiei privind formarea continua a adultilor;
- descentralizarea finantarii institutiilor de învatamânt preuniversitar.
De asemenea, Comisia Europeana apreciaza ca pozitive politica activa dusa pentru implementarea Strategiei de îmbunatatire a conditiilor rromilor si pentru asigurarea conditiilor necesare functionarii unitatilor scolare cu predare în limba minoritatilor nationale, participarea României la programele comunitare în domeniul educatiei si formarii profesionale, precum si faptul ca agentiile nationale de implementare functioneaza eficient.
Pe de alta parte, raportul mentioneaza faptul ca sistemul national de educatie este în continuare subfinantat, reliefând urmatoarele aspecte: „România a continuat reforma sistemului educational desi nivelul scazut al finantarii guvernamentale limiteaza impactul reformei. Au fost înregistrate progrese în transpunerea acquis-ului comunitar însa mai sunt necesare si alte masuri. Au fost adoptate un numar semnificativ de masuri de insertie sociala. Participarea în programele comunitare este buna iar agentiile nationale functioneaza eficient. Negocierile la acest capitol sunt provizoriu închise, iar România nu a solicitat aranjamente tranzitorii. România în general îndeplineste angajamentele asumate în cadrul negocierilor din acest domeniu”.

În legatura cu varianta de proiect a Legii Învatamântului Superior, recent analizata de Consiliul National al Rectorilor, trebuie spus ca materialul în cauza, dupa ce a fost supus dezbaterilor din mediile universitare, a avut darul de a declansa discutii legate de elaborarea unei legislatii cât mai coerente în domeniul învatamântului superior. Din experienta de pâna acum se cunoaste ca reactia la o parere sau un material elaborat de personalitati, chiar marcante, în domeniu, inhiba mediul! Nu este cazul sa argumentam logica traseului pe care l-ar urma dezbaterile în continuare, însa ramânem surprinsi de modalitatea de interpretare a textului si a acestei intentii.
Un exemplu concludent îl constituie cel legat de numirea rectorilor. În textul transmis universitatilor se spune foarte clar ca rectorul este propus de Senat, sustinut de ministrul educatiei si cercetarii si numit prin decret prezidential de catre presedinte. Deci, nu îl numeste ministrul si în nici un caz nu este evitat senatul universitar. De altfel, senatul este cel care face propunerea, evident, în urma unor alegeri! Diferenta majora este ca nu mai este confirmat de ministru, ci de presedintele tarii. Argumentul principal în acest caz a fost acela al responsabilizarii mai puternice a rectorului si a recunoasterii prestigiului de care trebuie sa se bucure în societate. Consiliul de Administratie, daca proiectul ar fi acceptat în varianta propusa, este dominat de cadrele didactice din universitatea respectiva. În afara cifrelor de 3 si 5 (în unele exemplare, din eroare a aparut cifra 4), se adauga rectorul si directorul general administrativ, care fac parte de drept din Consiliul de Administratie. Deci, universitatilor le revin 5 si 7 locuri din cele 9, respectiv 13, câte are acest organism de conducere al institutiei de învatamânt superior. Cooptarea altor membri se face la propunerea universitatii, iar ministrul îi confirma. Se demonstreaza, astfel, ca elementele noi care apar în acest material nu sunt hazardate, ci discutabile.
Orice cadru didactic din România, cu atât mai mult din domeniul universitar, ramâne stupefiat de duritatea cu care un coleg de breasla, dupa o evaluare cu totul superficiala a unor actiuni, „agreseaza” în public un coleg, care, întâmplator, este seful unei institutii! O actiune fireasca de consultare a comunitatii academice este deturnata de la pura dorinta de conlucrare, de dialog si dezbatere a unui material vizând învatamântul superior spre atacuri nedrepte.
Din monologul puterii comuniste am învatat ca exista un adevar unic, care nu trebuie contrazis, pentru ca tot ce e altfel e împotriva, disident, deci pedepsit. Domnul Marga vrea sa fie ascultat, dar nu stie sa asculte, vrea sa aiba întotdeauna dreptate si dispretuieste superior pe cei care gândesc altfel. Societatile democratice valorizeaza dialogul, pluralitatea de idei, alternativa; nimeni nu detine adevarul absolut, cel care are alt punct de vedere nu este dusman, ci partener de dialog.

BIROUL DE PRESA