„Cred că vorbesc în numele tuturor celor prezenţi atunci când afirm că, ascultându-vă, mă simt mai sigur de cooperarea noastră în domeniul învăţământului superior şi de voinţa politică pentru consolidarea realizărilor Procesului Bologna în toate statele membre. Vă rog să îmi permiteţi să folosesc această oportunitate pentru a vă mulţumi pentru sprijinul substanţial şi pentru angajamentul luat de a sprijini acest sector esenţial pentru progres. Pentru mine, acest eveniment marchează un moment cheie al cooperării statelor europene în domeniul învăţământului superior. Este prima conferinţă ministerială din cea de a doua decadă a Procesului Bologna. Este, de asemenea, prima conferinţă ministerială după lansarea oficială a Spaţiului European al Învăţământului Superior.

Lansat în 1999, Procesul Bologna a schimbat faţa învăţământului superior european. A adus principiile şi valorile academice în prim-planul dialogului transnaţional. Raportul privind implementarea Procesului Bologna ne spune că toate ţările au făcut schimbări majore şi ireversibile în direcţiile asumate. Astăzi putem spune că am ajuns în situaţia în care putem clădi mai departe pe o bază solidă, cea a acumulărilor din prima decadă a Procesului Bologna. Ne aflăm în stadiul de consolidare a Spaţiului European al Învăţământului Superior, prin cooperare interguvernamentală.

Procesul Bologna a reuşit să îşi păstreze spiritul politic fondator. A menţinut ridicat angajamentul instituţional şi sistemic al personalului academic şi al studenţilor. În acelaşi timp, trebuie să găsim modalităţi prin care Procesul Bologna să fie reinventat în funcţie de provocările lumii contemporane. Numai astfel putem rezista oricăror riscuri  de osificare a Procesului Bologna, de izolare faţă de provocările prezentului şi faţă de experienţele pozitive din alte regiuni ale lumii. Procesul Bologna trebuie să rămână proaspăt, să fie deschis către întreaga lume, nu numai către Europa. Trebuie să apere valorile democratice. Absolvenţii noştri trebuie să fie educaţi în spiritul cetăţeniei democratice, viguroase şi angajante.

Ca ministru, mă confrunt uneori cu tendinţe de asociere a Procesului Bologna cu neajunsuri instituţionale. Există critici care cer implementarea mai rapidă a unora dintre principiile şi obiectivele Bologna. Alţii pun sub  semnul întrebării chiar realizările Procesului, de cele mai multe ori în asociere cu elemente care sunt exterioare sau doar tangenţiale Procesului Bologna. Există şi o categorie de critici care îşi doresc ca România să fie membră a Procesului Bologna, dar fără să implementeze unele dintre opţiunile majore agreate la nivel supra-naţional. Sunt convins că toate aceste reacţii vă sunt familiare. De cele mai multe ori este extrem de dificil să porţi, ca ministru, un dialog unitar şi constructiv cu toate aceste voci din spaţiul public.

Toţii ne confruntăm cu efectele crizei financiare.  Lumea aşteaptă de la miniştrii educaţiei să contribuie cu măsuri la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă. De asemenea, trebuie să avem în vedere sustenabilitatea economică a acţiunilor noastre: să avem certitudinea că  mecanismele pe  care le elaborăm vor duce la formarea unor  profesionişti pregătiţi pentru a face faţă provocărilor viitorului. Învăţământul superior este chemat să aducă viitorul în prezent, să se bazeze pe talentele tinerilor şi pe capacităţile creative şi inovative ale cercetătorilor, să contribuie la prosperitatea comunităţilor şi regiunilor de dezvoltare.

În acest sens, priorităţile actuale ale învăţământului superior din  România sunt următoarele:

Ø Prima prioritate: Diferenţierea misiunii şi profilurilor instituţionale ale universităţilor în aşa fel încât să asigurăm o diversificare a ofertelor educaţionale şi a capacităţilor instituţionale de a răspunde cerinţelor de dezvoltare personală a studenţilor, nevoilor mediului economic şi ale pieţei muncii şi specificului cultural şi comunitar al fiecărei regiuni de dezvoltare.
Ø A doua prioritate: Asigurarea unor oportunităţi egale de acces şi finalizare a studiilor universitare, concomitent cu o selecţie riguroasă a talentelor şi promovarea acelor universitari care probează cu performanţe înalte în predare şi cercetare meritele lor academice. Asigurarea, în următorii 5 ani, a frecventării studiilor universitare de către un procent de 40% dintre tinerii ce aparţin cohortei corespunzătoare de vârsta este pentru România o opţiune şi un angajament.
Ø A treia prioritate: Creşterea calităţii educaţiei superioare pentru toţi. Ne dorim ca responsabilitatea pentru asigurarea calităţii să fie transferată gradual universităţilor. Totodată, stimulăm implicarea universitarilor şi a studenţilor în promovarea inovaţiilor care duc la creşterea calităţii educaţiei.
Ø A patra prioritate: Diversificarea surselor de finanţare şi stabilirea unor conexiuni cât mai strânse între finanţarea de la bugetul de stat, guvernanţa academică şi inovarea instituţională, axată pe cercetare, educaţie şi implicare în comunitate. Am optat pentru folosirea de stimulente financiare în vederea creşterii implicării universităţilor în dezvoltarea comunitară şi regională.

Odată cu implementarea acestor priorităţi, ne preocupam să răspundem în mod optimal unor multiple provocări.
Cum să creştem rata de inserţie a absolvenţilor pe piaţa muncii?
Ø Cum să echilibrăm fluxurile de studenţi mobili? Să avem un echilibru între cei care pleacă din România şi cei care vin să studieze în România...
Ø Cum să creştem în continuare numărul de studenţi şi să scădem în acelaşi timp rata abandonului?
Ø Cum să echilibrăm numărul de studenţi în ştiinţe exacte, inginerie şi medicină cu cei care studiază ştiinţe sociale şi umaniste?