În calitate de proaspăt ministru al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului îmi revine onoarea de a vă adresa cuvântul de bun venit aici, la ministerul nostru, și în România.
Cred că unul dintre cele mai plictisitoare lucruri pentru un cercetător este să stea să asculte discursurile politicienilor. Știu asta din propria mea experiență de cercetător. De aceea, astăzi, voi fi cât se poate de scurt. În primul rând, vreau să vă asigur de sprijinul total pe care ministerul pe care îl conduc și România îl vor acorda proiectului Extreme Light Infrastructure.
Vreau să fiu cât se poate de clar: ELI este un proiect extrem de important pentru România, iar tot ce va ține de noi, va fi făcut pentru a demara cât mai repede proiectul și pentru ca acesta să-și atingă obiectivul. Înțeleg dificultățile legate de proiect și, în calitate de chimist, încerc să înțeleg partea științifică din spatele lui. Încă nu am o înțelegere completă, dar sunt sigur că după ziua de astăzi, stând și ascultându-vă pe dumneavoastră, mă voi... ilumina.
Nu este un proiect ușor și pentru a sublinia încă o dată angajamentul meu, aș dori să vă prezint poziția mea din Parlamentul European, din momentul în care Comisia Europeană propunea un nou cadru pentru infrastructurile de cercetare din Europa. Spuneam atunci că una dintre cele mai importante elemente ale acestei legislații este oportunitatea Uniunii Europene de a fi parte la această infrastructură de cercetare. Facem apel la măsuri care să încurajeze dezvoltarea acestor infrastructuri în regiunile care, în mod tradițional, suferă de migrația competențelor în interiorul sau exteriorul Comunității Europene. După cum știți, România se confruntă cu o acută problemă în acest sens. Chiar și eu, pe vremea când eram foarte tânăr, am decis să urmez studiile universitare în Franța, la Universitatea din Strasbourg. Ca mine au fost mulți alți tineri. Unii dintre ei s-au întors deja în țară. Aș putea să-l menționez pe profesorul Zamfir, prezent aici, dar și pe alți oameni de știință care au avut oportunitatea să lucreze în mari universități europene, americane sau japoneze. Sunt convins că situația este asemănătoare și în cazul Ungariei și Cehiei. De asemenea, sunt convins că reprezentanții guvernelor din aceste state, la fel ca și noi, cei de aici, din România, înțeleg importanța acestui proiect. În ceea ce ne privește, intenția noastră este de a reclădi cercetarea din România în jurul acestui proiect pe platforma de la Măgurele.
În final, doresc să îmi exprim, încă o dată, întregul meu sprijin, financiar și managerial și dorința de a-i coopta pe cei mai buni oameni care să ducă proiectul până la capăt. Intenția noastră este de a desemna un coordonator din partea României, care să gestioneze profesionist proiectul, o persoană care să fie recunoscută în mediul științific și care să-și fi dovedit deja aptitudinile manageriale.
Vreau să cred că această primă întâlnire din România va fi începutul unei prietenii îndelungate care va aduce o valoare adăugată importantă atât pentru România, cât și pentru Europa.
Haideți să facem ca lucrurile să meargă pentru că avem responsabilitatea pentru studenții noștri, pentru viitoarele generații, care vor putea astfel beneficia de o infrastructură de cercetare chiar aici, acasă. Vă mulțumesc mult pentru atenție și vă doresc mult succes!